Mișcarea desfășurată în mod conștient unde totul este planificat și analizat înainte să se întâmple nu este o strategie eficientă pe termen lung.

Mișcarea în lumea reală nu depinde atât de mult de cât de multă forță poți produce, ci mai mult de cât de multă forță poți absorbi.

SNC interacționeaza cu mediul folosind toate structurile capabile să furnizeze informații despre acesta. Mâna și piciorul au o importanță sporită, ele fiind structurile cu care interacționam cel mai mult cu mediul.

Izometria facilitează încărcarea neuro-musculară în structuri pe care SN le protejează sau le scade implicarea în mișcare dintr-un oarecare motiv.

Co-contracția înseamnă stabilitate, protecție și capacitatea țesuturilor de a exprima forță într-un mod în care SN să aibă încredere în ce se întamplă și să nu simtă nevoia de a exprima durere într-o structură sau țesut.

Cu cât feedback-ul proprioceptiv este mai calitativ, cu atât mai mult SN va avea încredere să lase structura respectivă să accepte încărcare și stres.

Durerea aduce mișcare conștientă în locuri unde aceasta ar trebui să fie autoreglată în mod subconștient.

Scopul recuperării nu ar trebui să fie descărcarea unor structuri și încărcarea altora, scopul este ca încărcarea să fie distribuită în mai multe structuri iar metoda cea mai eficientă de a facilita această distribuție este încărcarea de la distal către proximal.

Izometria de lungă durată (90-120 sec.) ajută SN să capete putere de concentrare, să inhibe zgomotul neurologic și crește nivelul de încredere pe care creierul îl are în diferite căi neuronale.

Accidentările vechi lasă urme în SN la fel ca orice altă experiență negativă.

Atunci când SN pierde din încrederea în capacitatea de încărcare a membrelor, mai ales în mână sau picior, încearcă să recâștige acest control folosind musculatura proximală.

Acest concept pleacă de la nevoia principală și vitală a SN de a ne păstra în siguranță. Toate interacțiunile noastre cu mediul înconjurător au această premisă.

În lumea reală adaptabilitatea este foarte importantă pentru a putea face față perturbărilor care apar, iar asta înseamnă că în general mișcarea are caracter reactiv.

Exercițiile incluse în planul de recuperare trebuie să creeze un context în care SN să fie constrâns să învețe și să găsească soluții la niște probleme.

În viața reală este nevoie ca forța să poată fi produsă de-a lungul unui spectru, fapt care ajută la consumarea eficientă a resurselor.

Controlul respirației joacă un rol foarte important în toate exercițiile de încărcare neuro-musculară. Coordonarea respirației arată SN că poate îndeplini sarcina cu succes.

Nu este nicio îndoială că organismul uman este complex, iar totalitatea experiențelor personale, a credințelor, accidentărilor trecute și multe alte componente îl fac și mai complicat, dar totodată crează nevoia de a fi abordat cu simplitate.